amaraciune de iarna

Ora 19:35, ies de la birou cu inima stransa, pregatita sa suporte racela de-afara. Uimitor, suroaie de apa inunda cu repeziciune betoanele. Gradele de afara sunt peste zero. Ploua. Traversez grabita curtea cramei si …. dau de o babuta ca din poveste de mica si de cocosata, plina de noroi. WTF ?!?!? M-am speriat. Mi-a trecut prin cap gandul ca locuieste undeva prin vie in ferma. O intreb : “Mamaie ce cauti aici la ora asta?” . Batrana speriata ezita sa imi raspunda, merge grabita inainte. O intreb iar : “Mamaie, ce ai patit? Unde te duci pe intuneric?”. Se uita spre mine, imi dau seama ca nu ma vede prea bine. Ma dau aproape de ea si simt cum se agata cu ochii de mine. Simt chiar ca depasesete mult limita campului meu energetic … instantaneu in mintea mea se leaga tot felul de idei: o fi batuta, o fi mama vreunui angajat, o fi vreo tiganca din cartierul vecin venita la furat si face pe “biata batrana”, o fi bolnava, o fi….ce o fi cu ea? Era doar ratacita. “Mama, ajuta-ma sa ajung acasa.” O intreb unde sta si imi spune “pe carare”. O duc la capatul cararii si ii arat calea luminata. Imi spune ca a inteles si primii pasi ii face in cu totul alt sens. Ce sa fac? Sa o las sa se duca de nebuna sau sa mai insist cu indicatiile? Ce sa fac? Afara turna cu galeata! II mai explic o data, nu intelege. O intreb cum o cheama gandindu-ma ca poate ii stiu o ruda sau un vecin. Imi spune cum o cheama si da, ii staim si o ruda si un vecin. Desi imi era putin teama, Ii zic ca o duc eu cu masina. Urca in masina cu promisiunea ca nu murdareste. Eram constienta ca acest lucru era imposibil, ea era majita de noroi din cap pana in picioare. Pe drum spre casa ei imi spune ca vine din oras, a fost la o doamna sa ii faca menajul. “Pai bine mah mamaie, la varsta dumitale, mai faci menaj la doamne?” Imi raspunde cu lacrimi in glas : ”Ce sa fac mama, e greu si doamna asta are incredere in mine.” Doamna ii daduse intr-o punga ceva de mancare ca mirosea grav a afumatura si a insistat sa ramana pana tarziu la curatenie, ca o va adduce in micul orasel domnul ei cu masina, doar ca domnul a dus-o la gara si biata babuta a ramas a nimanui in marele oras. Ajungem la adresa unde mi-a spus ca locuieste. O iau de mana si o duc la poarta rudelor. Se uita ea  asa si imi spune : “eu nu stau aici”. Ce fac eu acum? O intreb iar daca e ruda cu X si vecina cu Y, daca are o nepoata Z. Da.Da.Da. Dar ea nu sta acolo! Ca eu sa o duc pe ea “pe carare”. O mie de nervi si de draci m-au cuprins si imi venea sa apas butonul “back” si apoi “erase” momentului in care am gasit-o ratacita in curtea cramei. “Mamaie, intra aici in curte si daca nu e asta casa, iti spun eu ca sunt neamurile lu’ matale. Zi-le sa te tina pana maine si maine pe lumina te duci unde zici ca stai.” Cum sa se duca ea la oamenii aia. Nici gand. Ea vrea la ea acasa, ca ea are casa mare si poarta si bec la poarta. Bun. Ii explic pe unde sa o ia sa ajunga pe carare acolo unde spune ea. Ii explic degeaba ca ea nu vedea nimic oricum. Imi zice sa o duc eu cu masina. Pffffff….e imposibil. “Pe carare” e o alee pietonala, nu am cum sa o duc cu masina. Ii explic asta si intelege. Parca ar fi plecat singura, dar parca nu. Parca n-as fi lasat-o singura, dar parca as fi lasat-o. Afara déjà incepea sa se faca rece. Ploaia se transformase in lapovita. Masina mea bloca alte masini. Eu afara vorbeam cu batrana. Ma intreaba: “ Ce fac eu acum? Ca trebuie sa ajung acasa.” Iau telefonul din masina si sun niste vecini de-ai ei. Nu imi raspunde nimeni, déjà e ora 20, oamenii se retrag si nu mai vor sa fie deranjati. Ii explic ca nu mai am cum sa o ajut si ca nu are decat sa fie atenta cum ii explic sa ajunga acolo unde zice ea. Nu stiu daca a inteles, dar eu am plecat. Si…. am plecat cu un gol in stomac si cu un gust amar pe care incerc sa-l dreg cu niste ciocolata Fagaras cu stafide… Ajung in fata blocului si locul de parcare este ocupat de o masina de paine. Minunat. Ocolesc cartierul ca sa gasesc un alt loc. Whatever, gasesc si plec spre casa. Telefoanele suna intr-o disperare. Nu am sum sa raspund, sunt leoarca si murdara de noroi pe maini de la babuta si nici n-am chef sa raspund. Vreau in casa si atat. Ma vad ajunsa in casa unde e liniste si cald si miroase bine, a curat. „Minunat” zic. Ma fac comoda si intru la baie ca tot omul. Nu curge apa! Cum mah sa nu curga apa ? Cum sa nu curga apaaaaa? Gasesc o sticla de apa plata, ma spal pe maini. Deschid calculatorul in ideea ca mai stau putin pe net, poate vine apa… Nu e net! Cum sa nu fie net? Nu e net! Zic iar „minunat”. Caut niste bani. Nu gasesc decat 6 lei. Perfect. Ma echipez si ies afara sa imi iau un Fagaras cu stafide (cel care imi sterge amaraciunea), o punga de seminte si una de pufuleti….trebuia sa ingurgitez ceva ca sa imi treaca toti nervii. Ma intorc in casa si gasesc net. Apa nu. Afara deja ninge. Cand ninge, e clar, se ia lumina. E ora 22:34, lumina nu s-a luat decat pentru 3 secunde de 4 ori, sufiecient cat sa cada net-ul si sa ma acomodez cu o alta serie de nervi. Apa tot nu a venit.

Ma intreb, oare de ce toate astea? O prietena buna spune ca toate in viata se intampla cu un scop. Bun. Care e scopul ? Aveam eu nevoie de astea azi, acum? Nu imi erau suficiente gandurile mele?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s