the phone

BeFunky_0.jpg

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa nu avem telefoane? Nu zic de smartphone-uri, nu. Telefoane! Am fi mai linistiti sau am lua-o razna? Eu nici nu stiu.  Nu-mi place sa vorbesc la telefon. Dar nu pot sa plec fara el la mine🙂. Il consider un rau necesar. Relatia mea cu telefonul a inceput pe la 18 ani, intra in categoria alcool si sex :)), la categoria MAJORAT :)) Glumesc. Eram in liceu si era moda printre colegi. Care mai de care cu un telefon mai nou si mai fitos. SAGEM a fost prima dragoste telefonica. A durat pana prin anul 3 de facultate. Aveam Connex Cent. In liceu nu m-a ajutat decat sa fiu in rand cu lumea. Comunicam toti prin BIP-uri! HaHa! Ce copii! In facultate a devenit necesitate pentru ca deja telefoanele cu cartela, cele publice, erau din ce in ce mai rare si nu apucam sa vorbesc acasa prea mult de 50 de mii. Imi amintesc razand ce tragedie a fost cand astia de la Connex m-au pacalit sa ma inregistrez in Connex Camp si am pierdut centul.  M-a sunat mama si plangeam. Panica ! Dar ce s-a intamplat fata mamii? Pai am facut cea mai mare greseala din viata mea! :))) Panica de mai multe ori! Ce s-a intamplat? Saraca mama cred ca a trait in cateva secunde cele mai oribile filme in care eu eram actorul principal. Piedusem centul pe minut. Atat!😀 A urmat nebunia cu Nokia ala fara antena, primul fara antena. Era inacceptabil sa fi student si sa n-ai Nokia de-ala. Pai ce mai faceai in timpul cursurilor? Pe ce sa mai joci SNAKE 2 ore de curs?🙂 Doamne! Au urmat alte telefoane, dar nu mai stiu modelele. M-am angajat. Nah de-aici telefon de firma. SIEMENS. Unul mic si dragut. Arata ca un supozitor :))). Cand suna slabeam 1 kg instantaneu pentru ca aveam emotii. Cine m-o suna oare? Si ce o trebui sa rezolv (la munca)? Ma stresa soneria chiar daca o alesesem pe cea mai draguta. A fost momentul cand uram telefonul! Mi-am revenit odata cu smartphone-urile. Ma fascina sa pot verifica pe internet orice. LG nu stiu de care. Mic, dragut, cu creion de-ala digital.🙂 L-am piedut dupa cateva luni. Next! iPhone nene! Alta viata, lux chiar. Fascinatie totala. Am bagat la bani in el de mi s-au uscat buzunarele. Sunt genul de fata care umbla cu accesoriile in pantalonii de trening, sau in orice buzunar de pe mine. Poseta? No way! L-am pocnit de pereti si pamant de vreo cateva ori de l-am reconstruit pe banii mei de 3 ori. Next level. iPhone4S. Wow! Nu m-am bucurat de el decat 2 saptamani. Era furat, decodat, ceva… Nu mai mergea in reteaua noastra. Neam. L-am plimbat si pe-asta prin service-uri din aprilie pana in august. A fost liniste in perioada asta. Am vazut cum e fara sa dai check-in la fiecare 5 minute, fara sa primesti notificari si alte alea. Telefoane numai in intervalul luni-vineri si cate un sms doua de la prietenii cu buget limitat. LINISTE frate! Imi amintesc ca lunea cand verificam telefonul, ultimul apel il aveam de vineri de la munca. Toti prietenii imi erau aproape. Ne vedeam in loc sa vorbim pe telefoane. Ne vedeam des si bine. De un an am un android. Lumea din jur a crescut odata cu evolutia tehnologiei. Fiecare cu viata lui. Suna telefonul de zici ca-i titirez. Mesaje garla. Chat, WhatsApp, YMessenger, SMS, Viber, Skype, Fb, mail de la munca, mail personal….tot ce vrei! Nu e rau. Imi place. Daca nu ar fi toate astea m-as putea numi singura. Nu mai avem timp de intalniri intre prieteni. iesim separat, ne trimitem poze instant, vorbim in timp ce se frige carnea pe gratar, dansam in club stand in fata TV-ului tolaniti in pat, suntem cu mama la tara in pauza de masa de la serviciu, in vacanta pe vreo plaja cu prietena cea mai buna, ba ne si iubim asa. Avem emotii de toate felurile si traim altfel. As fi fost tentata sa zic ca nu mai traim, dar traim altfel fata de acum 15-20 de ani. S-a schimbat si traitul asta. Nu stiu daca e bine. uneori ma intristez si-mi zic ca trece viata pe langa noi si ne lasam dusi de valul tehnologiei, dar ma stramb si o gandesc alt fel. Si daca n-ar fi astea, am mai avea timo de trait? Nu cred. Sau poate ne-am face, dar tot nu cred. E ok, dar nu prea. Cum ziceam, un rau necesar. Mi-e dor sa-mi strang in brate oamenii dragi si sa ma tin de burta de ras in mijlocul sufrageriei cu un castron de floricele in brate inconjurata de ei, toti. Si cu iubirea e greu dar parca totusi frumos. „Buna dimineata iubito!”🙂 si ti-o face mai frumoasa cu adevarat…

Traiesc pe principiul ca in viata comunicarea le rezolva pe toate. Ma refeream strict la cea directa, dar in lipsa de …let’s enjoy the technology! Plang sau rad, nu stiu.

vodafone

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s