Ca sa imi iau gandurile, aseara am facut treaba prin casa. Multa. La 11 jumate din noapte eram daramata si fizic. Mi-am auzit la un telefon scurt sufletul si m-am pus sa dorm. Singura. M-am chinuit de cald si de tristete, dar m-am gandit ca asa trebuie sa fie. La un moment dat si noi o sa parasim lumea asta frumos de nebuna si ca asa ne e scris, n-avem de ales. A fost prima noapte in care m-am simtit singura cu adevarat. M-as putea numi nebuna. Am oameni mereu in preajma mea. Rad. Glumesc. Cant. Dansez. Iubesc. Sunt iubita. Astea-s ziua. Dar noaptea, noaptea raman cu mine si-mi dau seama ca atunci e linistea de care am nevoie. Aseara aveam nevoie de o liniste impartasita, de un suflet care sa bata langa mine, de o imbratisare, de o respiratie pe care sa o simt mangaindu-ma. Le am in suflet mereu, stiu ca-mi sunt impartasite, dar aseara a fost altceva. Chiar daca in fiecare seara merg singura la culcare, nu sunt singura. Aseara m-am culcat singura si azi dimineata m-am trezit singura. Cineva nu ma mai iubeste neconditionat. Pentru ca nu mai e.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s