cu frumosul in suflet in vacanta, iar

Se apropiau sarbatorile si eu asteptam cu nerabdare o veste buna. Se cam lasa asteptata si deja exista in mintea mea cealalta varianta, cea de a merge eu sa petrec sarbatorile acolo. Nu mi-era teama. Nu era pentru prima data cand eram departe de casa in perioada asta a anului. Locul il stiam. Stiam oamenii. Nu stiam insa sentimentul. Era nou si eram nerabdatoare sa-l simt pentru prima oara. Mai erau trei saptamani pana la Craciun si asteptarea era tot mai grea in mine. Nu am cautat bilet pana nu am vorbit la telefon concret. „Cum facem? Te intorci tu sau vin eu?/ Pai nu mai bine vii tu? Si-asa acasa nu-ti place./ Asa facem. O sa ma uit de bilet si iti spun./Uita-te si hai repede.” Aveam o problema, de fapt doua. Dar n-am bani de bileeeet si nici zile de concediu. Nu-i bai, le rezolv pe toate ca doar m-am invatat, mi-am zis in gand si am adormit mai linistita. A doua zi de dimineata la prima ora am cautat toate variantele de bilet ca sa il gasesc pe cel mai aproape si pe cel mai ieftin. Grea combinatie, recunosc. Am gasit-o, dar data era fix 24 decembrie. Cu zilele de concediu am rezolvat-o. Trei fara plata, patru din anul urmator. Banii de bilet i-am pus jumate jumate, pentru ca altfel nu s-ar fi intamplat. Era imposibil. Trei saptamani au trecut ca prin vis. Ziua la munca, seara la munca, multe ore peste program ca sa las treburile aranjate si sincer, ca sa treaca timpul mai usor, acasa as fi innebunit. Nu mai aveam rabdare sa fac curat, sa citesc, sa vad filme, sa nimic…  Traiam pentru ziua de 24 decembrie. Nu am mai trait atata nerabdare in asteptarea Ajunului Craciunului cred ca de cand eram copila. Iar atunci era vorba de jucarii si dulciuri. Acum in schimb, era altceva. Prin toamna am fost intrebata „Noi ce facem de sarbatori?” . Nu am avut raspuns, sau cel putin nu unul prea dragut, pentru ca, cine ma stie de pe blogul asta, stie cat de mult iubesc toate sarbatorile. A trebuit sa argumentez si sa nu raspund ca o visatoare. Mereu imi incalzeste sufletul si-mi da speranta „Anul asta o sa fie altfel.” Eram sceptica in cel mai adanc colt al inimii mele, zambeam si ma transformam usor in visatoarea de mai sus. Zilele au trecut intens asa la departare, dorul crestea si ma inalta, mesajele frumoase faceau naveta Murfatlar-Viverone/Viverone-Murfatlar. Am fost amenintata ca voi petrece un Craciun ca in filmele americane… Pe 23 decembrie la 1 noaptea am pornit de acasa spre aeroport. Nu am putut sa dorm nici acasa si nici in masina. Am plecat si am ajuns la ora 8 dimineata intr-un aeroport mic. Il stiam. Am mai fost acolo. Tot asa, dar era primavara. Revederea a fost calda si dulce. Era la fel, neschimbat, zambaret si fericit. Si eu la fel de fericita. Ajunsi acasa trebuia sa pregatim toate cele pentru masa de Craciun, dar nuuu. Era imposibil. Am stat la povesti si la dragalit langa brad. Brad de-ala ca-n filme. Brad de-ala cu multe cadouri sub el, care sta si te sfideaza pana cand vine Mosu. Cald si bine. Bine si in suflet si in casa si afara. In incapatanarea mea de a nu dormi si de a ajuta la treaba, am adormit. M-am trezit invelita. Mirosea a tot ce e mai bun intr-o casa. Am mai apucat putina pregatire dupa care au sosit musafirii. In ciuda faptului ca nu stiam bine decat un om, restul erau straini. Nu am simtit asta nicio secunda. Eram coplesita de tot ce se intampla. Se poate asa ceva? Ei, uite ca da. Am stat la masa, am ras, am glumit, am facut poze, am suflat in lumanari, am daruit si am primit cadouri. A fost Craciun. A fost cum mi s-a promis. Au urmat zile de vacanta cu odihna si soare si plimbari si tot ce-si poate dori sufletul. Petrecerea de Revelion a fost inedita si ea pentru ca noi romanii suntem obisnuiti intr-un fel, ei sunt in alt fel. Revelion ca la TV, mai exact Let me blow your mind – Gwen Stefani si Eve. Zambesc acum cand scriu pentru ca sunt inca in sevrajul dintre vis si realitate. Si iar zile de vacanta si de odihna si de frumos…

Tot ce am istorisit e pura realitate, nu exista urma de fictiune. Tot ce am scris este incomparabil cu ce am simtit. E greu de spus in cuvinte. E frumos de vazut pe fetele noastre. Abia astept anii ce-o sa vina!

BeFunky_20131227_111713h BeFunky_20131228_120514.jpg BeFunky_20131228_120621.jpg BeFunky_20131228_120746.jpg BeFunky_20131230_143907.jpg BeFunky_20131230_144309.jpg BeFunky_20131230_154258.jpg BeFunky_20131230_154930.jpg

Un gând despre &8222;cu frumosul in suflet in vacanta, iar&8221;

  1. Dan zice:

    Am trecut să las şi eu un mărţişor, chiar de e unul virtual şi deci nu are cum să fie la fel de reuşit cum este, spre exemplu, fie şi doar un singur ghiocel palpabil şi real. Îţi doresc să ai o primăvară frumoasă, cu zile calde, liniştite şi senine, cu flori în suflet, bucurie, spor în toate, sănătate şi lumină în privire. La mulţi ani ! de 1 Martie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s